autoregla - explicat in DEX

autoregla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto² + regla.

autoregla (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].

autoregla (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)

autoregla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autoreglá (a se ~) (a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 3 se autoregleáză

autoregla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] — Auto²- + regla.