automutilat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [
Pr.:
a-u-] –
V. automutila.automutilat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și
f. Persoană care s-a mutilat singură. –
V. automutila.automutilat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)automutilát (a-u-) adj. m.,
s. m.,
pl. automutiláți; adj. f.,
s. f. automutilátă, pl. automutiláteautomutilat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [
Pr.:
a-u-] —
V. automutila.