automulțumire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOMULȚUMÍRE s. f. Satisfacție de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; autoîncântare. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
mulțumire.