automutila - explicat in DEX

automutila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto¹- + mutila.

automutila (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto¹- + mutila].

automutila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto¹- + mutila)

automutila (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto¹- + mutila.

automutila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!automutilá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutileáză

automutila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] — Auto¹- + mutila.