automotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOMOTÓR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferată, prevăzut cu motor propriu și folosit pentru transportul rapid de călători. ◊ (Adjectival)
Tren automotor. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. automoteur.automotor (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOMOTÓR s.n. Vagon, vehicul de cale ferată cu motor propriu, folosit la transportul călătorilor. [Pron.
a-u-, pl.
-oare. / cf. fr.
automoteur].
automotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOMOTÓR s. n. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor. (< fr.
automoteur)
automotor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOMOTÓR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferată prevăzut cu motor propriu și folosit pentru transportul de călători. ◊ (Adjectival)
Tren automotor. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. automoteur.automotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)automotór (a-u-) s. n.,
pl. automotoáreautomotor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOMOTÓR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferată, prevăzut cu motor propriu și folosit pentru transportul rapid de călători. ◊ (Adjectival)
Tren automotor. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. automoteur.