autoimpunere - explicat in DEX

autoimpunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + impunere (după rus. samooblojenie).

autoimpunere (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOIMPÚNERE s.f. Contribuție bănească stabilită și dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [< auto¹- + impunere, după rus. samooblojenie].

autoimpunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOIMPÚNERE s. f. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după rus. samooblojenie)

autoimpunere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. – Din auto¹- + impunere.

autoimpunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoimpúnere (a-u-) s. f., g.-d. art. autoimpúnerii; pl. autoimpúneri

autoimpunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească (prezentată ca) dată de bunăvoie pentru o lucrare de interes public. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + impunere (după rus. samooblojenie).