autoignora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOIGNORÁ, autoignorez, vb. I.
Refl. A-și neglija, a nu lua în seamă propria persoană, propria existență. [
Pr.:
a-u-. –
Prez. ind. și:
autoignór] –
Auto1- +
ignora.autoignora (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOIGNORÁ vb. refl. a-și neglija propria persoană. (< auto
1- + ignora)
autoignora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autoignorá (a se ~) (a-u-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se autoignórăautoignora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOIGNORÁ, autoignor, vb. I.
Refl. A-și neglija, a nu lua în seamă propria persoană, propria existență. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + ignora.