autogestiune - explicat in DEX

autogestiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune proprie a unei persoane, a unei instituții etc.; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto¹- + gestiune. Cf. fr. autogestion.

autogestiune (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOGESTIÚNE s.f. Gestiune sau administrare proprie; autogestionare. [Cf. fr. autogestion].

autogestiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOGESTIÚNE s. f. gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestion, it. autogestione)

autogestiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autogestiúne (a-u-, -ti-u-) s. f., g.-d. art. autogestiúnii; pl. autogestiúni

autogestiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune sau administrație proprie; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] — Auto¹- + gestiune. Cf. fr. autogestion.