autogir - explicat in DEX

autogir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.

autogir (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOGÍR s.n. Aeronavă înzestrată cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical. [< fr. autogire].

autogir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOGÍR s. n. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical. (< fr. autogire)

autogir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – După fr. autogire (< gr.).

autogir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autogír (a-u-) s. n., pl. autogíre

autogir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de sustentație care se rotește liber. [Pr.: a-u-] — Din fr. autogire.