autoghidat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOGHIDÁT, -Ă, autoghidați, -te, adj. (Despre mobile) Care își dirijează el însuși mișcarea către țintă. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autoguidé.autoghidat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoghidát (a-u-) adj. m.,
pl. autoghidáți; f. autoghidátă, pl. autoghidáteautoghidat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOGHIDÁT, -Ă, autoghidați, -te, adj. (Despre corpuri mobile) Care își dirijează singur mișcarea către țintă. [
Pr.:
a-u-] — După
fr. autoguidé.