autogestionar - explicat in DEX

autogestionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care are gestiune proprie. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionar.

autogestionar (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [< auto¹- + gestionar].

autogestionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. cu gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestionnaire)

autogestionar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + gestionar.

autogestionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autogestionár (a-u-, -ti-o-) adj. m., s. m., pl. autogestionári; adj. f., s. f. autogestionáră, pl. autogestionáre

autogestionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care are gestiune proprie. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] — Auto¹- + gestionar.