autodrezină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODREZÍNĂ, autodrezine, s. f. Drezină autopropulsată. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
drezină.autodrezină (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTODREZÍNĂ s. f. drezină autopropulsată. (< rus.
avtodrezina)
autodrezină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autodrezínă (a-u-to-dre-) s. f.,
g.-d. art. autodrezínei; pl. autodrezíneautodrezină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODREZÍNĂ, autodrezine, s. f. Drezină autopropulsată. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + drezină.