autodenunțare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODENUNȚÁRE, autodenunțări, s. f. Acțiunea de
a se autodenunța. [
Pr.:
a-u-] –
V. autodenunța.autodenunțare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODENUNȚÁRE s.f. Faptul de a se autodenunța. [<
autodenunța].
autodenunțare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODENUNȚÁRE, autodenunțări, s. f. Acțiunea de
a se autodenunța. [
Pr.:
a-u-] —
V. autodenunța.