autodemascare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de
a se autodemasca. [
Pr.:
a-u-] –
V. autodemasca.autodemascare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODEMASCÁRE s.f. Faptul de a se autodemasca. [<
autodemasca].
autodemascare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de
a se autodemasca.autodemascare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autodemascáre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autodemascắrii; pl. autodemascắriautodemascare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de
a se autodemasca. [
Pr.:
a-u-] —
V. autodemasca.