autodemasca - explicat in DEX

autodemasca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + demasca.

autodemasca (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTODEMASCÁ vb. I. refl. A se demasca singur. [P.i. autodemásc. / < auto¹ + demasca].

autodemasca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTODEMASCÁ vb. refl. a se demasca singur. (< auto¹- + demasca)

autodemasca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. – Din auto¹- + demasca.

autodemasca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autodemascá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 2 sg. te autodemáști, 3 se autodemáscă; conj. prez. 3 să se autodemáște

autodemasca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + demasca.