autodepanare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODEPANÁRE, autodepanări, s. f. Reparare a unui autovehicul (pe locul unde acesta a rămas în pană);
p. ext. autoatelier folosit pentru asemenea reparații. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
depanare.autodepanare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODEPANÁRE s.f. Reparare pe traseu a unui autovehicul rămas în pană. [<
auto2- +
depanare].
autodepanare (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTODEPANÁRE s. f. reparare pe traseu a unui autovehicul rămas în pană. (< auto
2 + depanare)
autodepanare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autodepanáre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autodepanắrii; pl. autodepanắriautodepanare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODEPANÁRE, autodepanări, s. f. Reparare a unui autovehicul pe traseu;
p. ext. autoatelier folosit pentru asemenea reparații. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + depanare.