autoșeniletă - explicat in DEX

autoșeniletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.

autoșeniletă (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOȘENILÉTĂ s.f. Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și două șenile propulsoare în spate. [< autoșenilă].

autoșeniletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOȘENILÉTĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă)

autoșeniletă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille.

autoșeniletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoșenilétă (a-u-) s. f., g.-d. art. autoșenilétei; pl. autoșeniléte

autoșeniletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport echipat cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] — Cf. a u t o ș e n i 1 ă.