autoîncărcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
încărcător.autoîncărcător (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOÎNCĂRCĂTÓR s.n. Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. [<
auto2- +
încărcător].
autoîncărcător (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOÎNCĂRCĂTÓR s. n. autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. (< auto
2 + încărcător)
autoîncărcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoîncărcătór (a-u-) s. n.,
pl. autoîncărcătoáreautoîncărcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + încărcător.