auă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)áuă s. f. – Struguri.
Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR);
cf. it.,
sp.,
port. uva (
sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în
sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în
Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (
Cf. Pușcariu,
Dacor., VIII, 324).