au (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AU1 adv. interog.,
conj. 1. Adv. interog. (
Înv.) Oare?
2. Conj. (
Înv. și
reg.) Sau, ori. –
Lat. aut.au (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AU2 interj. Exclamație care exprimă diverse stări și sentimente (durere fizică, mirare, surprindere, bucurie etc.).
au (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)áu conj. –
1. Sau, ori. –
2. Oare? (particulă care introduce și întărește interogația). –
Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Pușcariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR);
cf. alb. a, it.,
sp. o (
sard. a),
v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. Primul sens este rar în limba actuală. Cel de al doilea are o anumită circulație actuală, deși limitată; a fost însă adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogația emfatică.
au (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AU1 adv. (În limbajul retoric) Oare. –
Lat. aut.au (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AU2 conj. (
Înv. și
pop.) Sau, ori. –
Lat. aut.au (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AU3 interj. Exclamație care exprimă o (ușoară) durere fizică, o mirare, o bucurie etc.
au (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)Au, simbol chimic pentru
aur.au (Dicționaru limbii românești, 1939)*au- și
aŭguréz v. tr. (lat.
áuguro, -áre, urez, și
áuguror, -ári, prezic. V.
urez, inaugurez). Urez:
augurez cuĭva victorie. Prezic, deduc:
ce să augurez din asta?au (Dicționaru limbii românești, 1939)*au- și
aŭgurál, -ă adj. (lat.
augurális). De aŭgurĭ, al aŭgurilor:
știința aŭgurală.au (Dicționaru limbii românești, 1939)*au- și
aŭgúriŭ n. (lat.
augurium). Prezicere, semn pin [!] care ghiceștĭ viitoru:
Pasăre de bun (de răŭ) aŭguriŭ. Maĭ puțin bine
aŭgur, pl.
urĭ. V.
ogur.