atot - explicat in DEX

atot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. [Var.: atoate-] – A³ + tot.

atot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
atót- Dat. (înv.) al adj. pron. tot. Intră ca element de compunere într-o serie de termeni care indică atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai în mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. Cel de al doilea element poate fi puternic, răbdător, știutor, văzător etc.

atot (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [Var.: atoate-] – Din a³ + tot.

atot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. [Var.: atoate-] — A³ + tot.