astereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. –
Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” <
astar, înv., „pânză ordinară” <
tc.) +
suf. -eală.