aster (Dicționar de neologisme, 1986)
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
aster (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTER- v. astro-.
aster (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTÉR1 s. m. 1. plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz și violet; steluță. 2. figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă. (< fr. aster)
aster (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTER2(O)- elem. astro-.
aster (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aster m. plantă cultivată ca podoabă în grădini, numită de popor rujă vânătă de toamnă.