asterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTÉRIE, asterii s. f. (
Zool.) Stea-de-mare. – Din
fr. astérie.asterie (Dicționar de neologisme, 1986)ASTÉRIE s.f. (
Zool.) Specie de echinoderm în formă de stea; stea-de-mare. [Gen.
-iei. / < fr.
astérie].
asterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTÉRIE s. f. echinoderm cu corpul în formă de stea; stea-de-mare. (< fr.
astérie)
asterie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTÉRIE s. f. (
Zool.) Stea-de-mare. –
Fr. astérie.asterie (Dicționaru limbii românești, 1939)*astérie f. (vgr.
astería).
Zool. Un echinoderm numit de popor stea de mare.
asterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)astérie (-ri-e) s. f.,
art. astéria (-ri-a), g.-d. art. astériei; pl. astérii, art. astériile (-ri-i-)asterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTÉRIE, asterii, s. f. (
Zool.) Stea-de-mare. — Din
fr. astérie.