aștepta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I.
Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊
Loc. adv. La sfântu- (sau
la moș-)
așteaptă = niciodată.
2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi.
3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦
Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). –
Lat. *astectare (=
adspectare).