astereală - explicat in DEX

astereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală.

astereală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc). – Din astărí (ieșit din uz) + suf. -eală.

astereală (Dicționaru limbii românești, 1939)
astereálă, asterésc, V. astăr-.

astereală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli

astereală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. — Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală.