asimilație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (
Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia.
2. (În sintagma)
Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen.
3. (
Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din
fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.asimilație (Dicționar de neologisme, 1986)ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare.
2. Anabolism.
3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen.
-iei. / cf. fr.
assimilation, lat.
assimilatio].
asimilație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASIMILÁȚIE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism. (< fr.
assimilation, lat.
assimilatio)
asimilație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. Absorbție și integrare a substanțelor nutritive într-un organism.
2. (Fon.) Transformarea unui sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. –
Fr. assimilation (
lat. lit. assimilatio, -onis).
asimilație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asimiláție (-ți-e) s. f.,
art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)asimilație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (
Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia.
2. (În sintagma)
Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen.
3. (
Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. — Din
fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.