asimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din
fr. asymétrie.asimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)ASIMETRÍE s.f. Lipsă de simetrie; nesimetrie, neregularitate. ♦ (
Log., mat.) Proprietate a relațiilor între doi termeni, care nu este valabilă și în sens reciproc. [Gen.
-iei. / cf. fr.
asymétrie, gr.
asymmetria].
asimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASIMETRÍE s. f. lipsă de simetrie; disimetrie. (< fr.
asymétrie, gr.
asymmetria)
asimetrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASIMETRÍE s. f. Lipsă de simetrie. –
Fr. asymétrie (<
gr.).
asimetrie (Dicționaru limbii românești, 1939)*asimetríe f. (vgr.
a-, fără, și
metrie din
simetrie). Lipsă de simetrie.
asimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríileasimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. — Din
fr. asymétrie.