asimilare - explicat in DEX

asimilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila.

asimilare (Dicționar de neologisme, 1986)
ASIMILÁRE s.f. Acțiunea de a asimila; asimilație. ◊ (Fon.) Asimilare regresivă = fenomen în care elementul asimilator se găsește după elementul asimilat. [< asimila].

asimilare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASIMILÁRE s. f. 1. acțiunea de a asimila. 2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influența altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilație. ♦ ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior. (< asimila)

asimilare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ASIMILÁRE (‹ asimila) s. f. 1. Acțiunea de a asimila. 2. Introducere în fabricație a unor produse diferite de cele fabricate anterior. 3. Modificarea de către o colectivitate a persoanelor, instituțiilor, elementelor culturale, etc. care vin din afară sau care nu-i aparțin și integrarea lor în propria ei civilizație, în așa fel, încît să nu le simtă ca străine. ♦ Inter- și întrepătrundere prin acceptarea, integrarea și atenuarea diferențelor specifice rasiale, a caracterelor morfo-funcționale, somatopsihice etc. 4. (LINGV.) Fenomen fonetic care constă în modifficarea unui sunet sub influența altuia din apropiere în așa fel încît sunetul nou devine asemănător sau identic cu cel care a provocat transformarea; asimilație (4). 5. (PSIH.) Proces prin care un stimul nou este integrat într-un set de stimuli cunoscuți anterior; (în psihologia socială) proces de interiorizare prin care persoane sau grupuri încorporează, în propria conduită, experiențe, atitudini și sentimente noi. 6. (GEOL.) A. magmatică = proces prin care magma încorporează roci din pereții rezervorului magmatic, producîndu-se o contaminare chimică, fapt ce conduce la apariția unor roci cu alcătuire mineralogică particulară.

asimilare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a asimila și rezultatul ei.

asimilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri

asimilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. — V. asimila.