asibilație - explicat in DEX

asibilație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASIBILÁȚIE, asibilații s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation.

asibilație (Dicționar de neologisme, 1986)
ASIBILÁȚIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilațiune s.f. / < fr. assibilation].

asibilație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASIBILÁȚIE s. f. asibilare. (< fr. assibilation)

asibilație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)

asibilație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. — Din fr. assibilation.