asiduitate - explicat in DEX

asiduitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestată în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.

asiduitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ASIDUITÁTE s.f. 1. Silință, stăruință, siguranță. 2. Frecventare perseverentă a cuiva. [Pron. -du-i-. / cf. fr. assiduité, it. assiduità, lat. assiduitas].

asiduitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASIDUITÁTE s. f. stăruință, sârguință. ◊ perseverență, insistență. (< fr. assiduité, lat. assiduitas)

asiduitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASIDUITÁTE s. f. 1. Stăruință, silință, sârguință. 2. Prezență stăruitoare pe lângă cineva; insistență. [Pr.: -du-i-] – Fr. assiduité (lat. lit. assiduitas, -atis).

asiduitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*asiduitáte f. (lat. assidúitas, -átis). Hărnicie, silință.

asiduitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asiduitáte (-du-i-) s. f., g.-d. art. asiduitắții

asiduitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asiduitate f. stăruință, sârguință continuă, nepregetare.

asiduitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestate în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] — Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.