asibila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASIBILÁ, pers. 3
asibilează, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din
fr. assibiler.asibila (Dicționar de neologisme, 1986)ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului
s. [< fr.
assibiler].
asibila (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASIBILÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr.
assibiler)
asibila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asibilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
asibileázăasibila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASIBILÁ, pers. 3
asibilează, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. — Din
fr. assibiler.