aservire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASERVÍRE s. f. Acțiunea de
a aservi și rezultatul ei. –
V. aservi.aservire (Dicționar de neologisme, 1986)ASERVÍRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei ; supunere, subjugare. [<
aservi].
aservire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de
a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire.
aservire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aservíre s. f.,
g.-d. art. aservíriiaservire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASERVÍRE s. f. Acțiunea de
a aservi și rezultatul ei. —
V. aservi.