asertiv - explicat in DEX

asertiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

asertiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)

asertiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve

asertiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. — Din fr. assertif.