aservi - explicat in DEX



aservi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

aservi (Dicționar de neologisme, 1986)
ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

aservi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

aservi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

aservi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă

aservi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. — Din fr. asservir.

aservi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva.

Alte cuvinte din DEX

ASERTORIC ASERTIV ASERTIUNE « »ASERVIRE ASERVIT ASESOARE