aservi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASERVÍ, aservesc, vb. IV.
Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din
fr. asservir.aservi (Dicționar de neologisme, 1986)ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i.
-vesc. / < fr.
asservir, cf. lat.
asservire].
aservi (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr.
asservir)
aservi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASERVÍ, aservesc, vb. IV.
Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. –
Fr. asservir.aservi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aserví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aservésc, imperf. 3
sg. aserveá; conj. prez. 3
să aserveáscăaservi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASERVÍ, aservesc, vb. IV.
Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. — Din
fr. asservir.aservi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a servi (
pe cineva)
la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva.