asediu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊
Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din
it. assedio.asediu (Dicționar de neologisme, 1986)ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ◊
Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron.
-diu, pl.
-ii. / < it.
assedio].
asediu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)asédiu (asédii), s. n. – Încercuire și atacare a unui loc.
It. assedio (
sec. XIX). –
Der. asedia, vb. (a supune unui asediu);
asediator, adj. (care asediază).
asediu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it.
assedio)
asediu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste)
Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. –
It. assedio.asediu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asédiu [
diu pron. dyu]
s. n.,
art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)asediu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asediu n. lucrările și operațiunile militare spre a ataca și coprinde un loc întărit;
stare de asediu, starea unui oraș sau a unor provincii, când, în anumite Împrejurări grave, autoritatea superioară e lăsată căpeteniei militare, ceeace suspendă acțiunea legilor.
asediu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊
Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. — Din
it. assedio.asediŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*asédiŭ n. (it.
assedio. V.
sediŭ). Împresurare, înconjurarea uneĭ cetățĭ cu armata ca s´o cuprinzĭ.
Stare de asediŭ, guvern militar.