asedia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASEDIÁ, asediez, vb. I.
Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [
Pr.:
-di-a] – Din
it. assediare.asedia (Dicționar de neologisme, 1986)ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron.
-di-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < it.
assediare].
asedia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it.
assediare)
asedia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASEDIÁ, asediez, vb. I.
Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [
Pr.:
-di-a] –
It. assediare.asedia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asediá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
asediáză, 1
pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3
să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)asedia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASEDIÁ, asediez, vb. I.
Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [
Pr.:
-di-a] — Din
it. assediare.asedià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asedià v.
1. a împresura, a face asediu;
2. fig. a importuna cu cereri.