asediere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de
a asedia. [
Pr.:
-di-e-] –
V. asedia.asediere (Dicționar de neologisme, 1986)ASEDIÉRE s.f. Acțiunea de a asedia. [Pron.
-di-e-. / <
asedia].
asediere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de
a asedia; împresurare, asediu. [
Pr.:
-di-e-]
asediere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asediére (-di-e-) s. f.,
g.-d. art. asediérii; pl. asediériasediere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de
a asedia. [
Pr.:
-di-e-] — V.
asedia.