asecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a aseca. –
V. aseca.asecare (Dicționar de neologisme, 1986)ASECÁRE s.f. Acțiunea de a aseca; desecare. [<
aseca].
asecare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASECÁRE s. f. Operație de îndepărtare a apei infiltrate într-un teren; desecare. – Din
a3 +
secare. (după
fr. assèchement).
asecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asecáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. asecắrii; pl. asecắriasecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a aseca. —
V. aseca.