ascultător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ascultă (
3); supus, docil.
2. S. m. și
f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. –
Asculta +
suf. -ător.