ascultător - explicat in DEX

ascultător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător.

ascultător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + suf. -(ă)tor.

ascultător (Dicționaru limbii românești, 1939)
ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., pl. tot așa.

ascultător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre

ascultător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascultător a. 1. cel ce ascultă; 2. supus, plecat.

ascultător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. — Asculta + suf. -ător.