ascultare - explicat in DEX

ascultare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.

ascultare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism.

ascultare (Dicționaru limbii românești, 1939)
ascultáre f. Acțiunea de a asculta o dată. Supunere.

ascultare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri

ascultare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascultare f. fapta de a asculta și rezultatul ei: luare aminte, supunere.

ascultare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de Biserică făcută de monahi; uceni­cie făcută de cel ce intră în monahism. — V. asculta.