arșin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. – Din
rus. arșin.arșin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arșín (-ne), s. n. –
1. Scul sau mănunchi de sculuri. –
2. Unitate de măsură egală cu 711 mm. –
Mr. arșin, megl. arșǪn. Tc. arșin „vîrtelniță” (Șeineanu, II, 27);
cf. alb. aršin, bg.,
sb.,
rus. aršin. Sensul 2 provine din rusă.
Sec. XVIII, astăzi rar.
arșin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de lungime, egală cu 0,711
m. – Rus.
aršin.arșin (Dicționaru limbii românești, 1939)arșín m. (turc.
aršin; rus.
aršin).
Dobr. Numele cotuluĭ rusesc și turcesc 0,68 m. S. n., pl.
e. Un număr oare-care de jurubițe de tort.
arșin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arșín s. m.,
pl. arșíniarșin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arșin m. cotul rusesc (azi în Dobrogea = 0,68 m.). [Turc. ARȘYN].
arșin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711
m. — Din
rus. arșin.