ara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARÁ, ar, vb. I.
Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. –
Lat. arare.ara (Dicționar de neologisme, 1986)ÁRA s.m. Specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud. [< fr.
ara < cuv. tupi].
ara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ará (ár, arát), vb. – A răsturna cu plugul brazdele de pămînt. –
Mr.,
megl. ar, istr. oru. Lat. arāre (Pușcariu 105; Candrea-Dens., 67; REW 508; DAR);
cf. it. arare, v. prov.,
sp.,
port. arar, v
fr. arer. Cf. arat, arător, arătură. Der. arat, s. n. (acțiunea de a ara, arătură). –
Der. neol. arabil, adj., din
fr.ara (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁRA s. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lungă, din America de Sud. (< fr., sp.
ara)
ara (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ara, ar v. tr. (intl.) 1. a lovi cu cuțitul, a spinteca.
2. a tatona, a sonda terenul în vederea unui furt
ara (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARÁ, ar, vb. I.
Tranz. A tăia pământul cu plugul, răsturnând brazdele, spre a-l pregăti pentru cultivare. –
Lat. arare.ara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ará (a ~) vb.,
ind. prez. 3
árăarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arà v. a lucra pământul, a-l brăzda cu plugul. [Lat. ARARE].
ara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARÁ, ar, vb. I.
Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. —
Lat. arare.