arătos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. –
Arăta +
suf. -os.arătos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din
arăta +
suf. -os.arătos (Dicționaru limbii românești, 1939)arătós, -oásă adj. (d.
arăt). Frumos, impunător:
om arătos, casă arătoasă. V.
vederos.arătos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arătós adj. m.,
pl. arătóși; f. arătoásă, pl. arătoásearătos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior):
el era arătos nevoie mare ISP.
arătos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. —
Arăta +
suf. -os.