arămiŭ - explicat in DEX

arămiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu.

arămiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din aramă + suf. -iu.

arămiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
arămíŭ, -íe adj. De coloarea [!] arămiĭ, bronzat.

arămiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arămíu¹ adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi

arămiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arămíu² s. n., art. arămíul

arămiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arămiu a. de coloarea aramei.

arămiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea aramei. 2. S. n. Culoare arămie (1). — Aramă + suf. -iu.