arămi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARĂMÍ, arămesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din
aramă.arămi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARĂMÍ, arămesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din
aramă.arămi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arămí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. arămésc, imperf. 3
sg. arămeá; conj. prez. 3
să arămeáscăarămi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARĂMÍ arămesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. — Din
aramă.