arăcì - explicat in DEX

arăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

arăci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

arăci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

arăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 să arăceáscă

arăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] — Din arac.

arăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arăcì v. a sprijini pe arac.