articulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii.
2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol.
3. Cu articulații, format din articulații. –
V. articula.articulat (Dicționar de neologisme, 1986)ARTICULÁT, -Ă adj. (
Despre organisme sau organe) Format din articole (
5) [în DN și MDN], de dimensiuni și forme variabile, puse cap la cap. ♦ (
Despre tulpini) Formată din noduri și internoduri. [Cf. fr.
articulé, lat.
articulatus – legat].
articulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTICULÁT, -Ă I.
adj. (despre organisme, organe) format din articole (5). ◊ (despre tulpini) formată din (inter)noduri. II. s. f. pl. plante cu tulpina articulată. (< fr.
articulé/s/)
articulat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Emis, rostit prin mișcarea organelor vorbirii.
2. (Despre substantive sau un echivalent al lor) Cu articol.
3. Cu articulații, format din articulații. –
V. articula.articulat (Dicționaru limbii românești, 1939)articulát, -ă adj. Care are maĭ multe articulațiunĭ. Enunțat (exprimat) clar. Cu articul:
nume articulat. S. n. pl. (sub-înț.
animal). Prima diviziune a inelatelor, care cuprinde
insectele, painjiniĭ, miriapodele și
crustaceele (numite și
artropode).
articulat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)articulat a.
1. prevăzut cu articulațiuni;
2. nume cu articol. ║ f. pl.
articulate, una din marile diviziuni ale regnului animal.
articulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii.
2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol.
3. Cu articulații, format din articulații. —
V. articula.