articulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct.
2. (Rar) Articulare. – Din
fr. articulation, lat. articulatio, -onis.